Evoluţia maimuţelor

Şi Darwin zise: „Omul descinde din Maimuţă”! Şi aşa fu şi aşa pare să fie şi în zilele noastre. Dacă Omul este rezultatul implicit şi logic al evoluţiei maimuţei şi a selecţiei naturale, atunci este impropriu şi nefiresc să vorbim despre o istorie a omenirii, când de fapt şi de drept avem de a face cu o istorie a maimuţelor. Concepţia darwinistă a apariţiei Omului ne avertizează şi ne ajută să înţelegem că nu există o istorie a omenirii, ci o istorie a maimuţelor.
Ironia ironiilor este că omul din Occident, după mii de ani de dezvoltare şi progres ştiinţific, în culmea cea mai de sus a orgoliului raţiunii afirmă că se trage din Maimuţă!!
Conform acestor minţi, mai sclipitoare decât orice stea, Omul nu este om decât etimologic, căci în esenţă este o maimuţă ajunsă la un stadiu evolutiv extrem de ridicat. Evoluţia şi selecţia naturală milenară a ajutat maimuţa să se elibereze din orizontalitatea animalităţii şi iraţionalităţi sale şi să-şi dobândească un nou status, de autoconştiinţă dotată de liber-arbitru.
Sărmana maimuţă plecată din Africa, pe parcursul peregrinărilor sale, a devenit Om şi prin urmaşii săi, a împânzit până la refuz tot globul pământesc. Noi, cei de astăzi, printr-un gest de supremă recunoştinţă, îi aducem cuvenită venerare şi neţărmurită cinste deoarece, printre altele, ne-a adus şi pe culmile unei dezvoltări inimaginabile..
Misterul apariţiei omului pe pământ se rezumă la misterul transformării etimologice a cuvântului „maimuţă”, în cuvântul „om”. Asta chiar n-ar fi o problemă din moment ce istoria ar trebui să se rescrie: cuvântul „om”, să fie înlocuit cu cel de „maimuţă”. Aşadar, Omul nu mai este animal raţional, ci o maimuţă raţională. Homo sapiens este de fapt „maimuţa sapiens”. Humanoid devine maimuţoid. „Umanitatea” devine „maimuţoitate” şi tot aşa mai departe.
Nu am nimic împotriva maimuţelor, dar un singur vreau să-l reproşez, că au plămădit „omul” punându-i în suflet răul şi dorinţa de autodistrugere. De ce n-a reuşit maimuţa să evolueze într-un „Om” , făptură făcută doar din iubire? Iluzii.
Admir totuşi un lucru la maimuţe, că n-au evoluat toate, că au fost atât de prevăzătoare, încât să mai păstreze o rezervă de maimuţe brute şi nefinisate. E ca şi cum ar fi ştiut, printr-o cogniţie transgeneraţională, că omul în care ar fi evoluat ar fi fost o fiinţa malefică şi autodistructivă. Speranţa „maimuţărimii” sau „omenirii”, cum vreţi să-i spuneţi, este rezerva mondială de maimuţe care a mai rămas pe globul pământesc. Dacă „omul” sau „maimuţa raţională” va dispărea, să sperăm că din maimuţele rămase va evolua o rasă nouă, a iubirii şi a păcii, în care răul nu va mai exista.
Un gând şi pentru ţara numită România.
Avem noi nevoie de maimuţele Occidentale ca să ne spună cine suntem şi cum să trăim?
Avem noi oare nevoie de maimuţele raţionale şi politice care ne conduc ţara spre distrugerea totală?
După mii de ani de istorie pe aceste meleaguri paradisiace, vrem să devenim şi noi nişte maimuţe?
Dacă ţara asta nu mai are nici o şansă, atunci este imperios necesar, de la mic la mare, de la sărac la bogat, să ne unim forţele şi să ne dotăm cu o rezervă naţională de maimuţe pentru ca atunci când România nu va mai fi, maimuţele să renească într-o nouă Românie!
Jos maimuţele!!!

One Response to “Evoluţia maimuţelor”

  1. diana onciu Says:

    Omul nu “a evoluat” din maimu??, omul este o maimu?? real?.Coborâm noi din ele? Coboar? ele din noi? M?rturisesc c? nu ?tiu care teorie o fi cea exact?, de?i mie greu îmi vine a crede c? noi descindem din ele. Oricum, c?-i laie c?-i b?laie, un lucru sigur este c? avem ceva în comun cu ace?ti presupu?i str?buni ai no?trii: acel lucru în care ?i noi ?i ei excel?m este imita?ia, maimu??reala. Ce face maimu?a? Maimu?a se maimu??re?te
    Din p?cate ?i noi românii în goana dup? “vestul s?lbatic” ne-am procopsit cu oglinda maimu?elor occidentale.
    Un tip de om despre care ceilal?i de teapa lui spun de obicei c? : …”este om ca lumea…”, în realitate este un “maimu?oi ca lumea” descinzând din tagma politicului mai ales pentru c? : ”se descurc?”. E ve?nicul descurc?re?, aparent, de?i calitatea vie?ii pe care o duce este sub media.
    Îl recuno?ti u?or pe strad?, în pie?e sau în mijloacele de transport dup? mi?c?rile inutile, (false) sacadate pe care le face, dup? geanta din mâna, de regul? diplomatul, toate acestea încercând s? acopere un imens compex de inferioritate.
    Atunci când vorbe?te, “maimu?oiul ca lumea”, de regul? pe ecranele canalelor de televiziune se refer? în permanen?? la…. “ei”, de?i nu ?tie sau nu se ?tie niciodat? cu exactitate cine sunt aceia …“ei”. El, las? s? se în?eleag? c?, “ei”, aceia sunt responsabili, indispensabili vie?ii noastre pentru totdeauna, c? pentru toate relele pe care le-au f?cut pe acest p?mânt si nereu?itele lor n-au nici o vin? f?când apel la anteceden?i sau la criza mondial?. Dar pe de alt? parte are admira?ie pentru “ei” ?i aproape un fel de cult pentru “ei”, ba chiar îi ?i voteaz? la alegeri tot pe “ei”, apropos de perioada asta electoral?.
    În mintea lui e o stare de confuzie total?, tolerat? de el însu?i, ?i în care se complace.
    “Ei au salarii mari”, … “ei sunt mafio?i”..“ei ?i-au asigurat…traiul…bun?starea…”, de altfel cuvântul “siguran??” este unul dintre cuvintele cel mai des folosit în vocabularul lor, dar în realitate sint cei mai însp?imânta?i, nesiguri oameni ?i cu psihicul cel mai labil.
    Dac? nu mai merge ?mecheria cu serviciul la stat, atunci “maimu?oiul ca lumea” încearc?, “umbl?”, “s?-?i fac? rost” de o pensie de boal? sau una de handicapat.Dac? nu-I mai iese pasen?a cu sistemul de rela?ii al unui partid politic debarc? repede în barca unui altpartid politic.
    Acest tip de om nu vrea s? ?tie ?i nu-l intereseaz? absolut nimic despre educa?ia sau cultura economic?. Statul e cu economia, nu el. Nu inten?ioneaz? s?-?i deschid? niciodat? vreo afacere “la vedere”, banii nu sunt treaba lui, altcineva e dator s? îi asigure. E cinic, întodeauna dore?te “s? moar? ?i capra vecinului”, nu are încredere în mai nimic, nici m?car în el însu?i, zice c? doar în Dumnezeu, dar pentru c? a?a i s-a spus, de mic, de fapt tr?ie?te o incertitudine total? legat de aspectul spiritual al vie?ii.
    Din p?cate datorit? concesion?rilor de terenuri nu mai avem loc nici de “ad?posturi pentru câini”darmi-te pentru “rezerva?ii de maimu?oi”. La noi în ?ar? se pare c? “maimu?ele portocalii” au devenit “imune” la orice ac?iune “de bun sim?” a cet??eanului onest.

Leave a Reply

Ultimul Razboi Sfant