După două mii de ani şi mai bine de existenţă în spaţiul danubiano-pontic, se cuvine cred necesitatea unei sinteze istorice a ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce se doreşte a fi poporul român. Este mometul favorabil unei reculegeri interioare, unei ieşiri din valurile tumultoase ale istoriei pentru ca românii şi fiecare român în parte (românii care se simt români!) să se detaşeze imparţial, să se privească din exterior şi să se interogheze, încotro?
Poate că acest demers va părea banal şi inutil, mai ales dacă ţinem cont de situaţia istorică în care trăim, dar pentru cei ce mai cred într-o Românie, într-o soartă binevoitoare acestui neam, este absolut necesar. O mare decădere istorică, este începutul unei mari renaşteri. Şi cred că vremurile sunt mature pentru a duce la bun sfârşit idealurile strămoşilor şi pentru a da neamului românesc, adică nouă înşine, o fizionomie, o individualitate solidă, autonomă şi de sine stătătoare.
Examenul de conştiinţă a două mii de ani de sânge vărsat de înaintaşi pentru ca „noi, românii de azi” să fim aici şi acum, ne va oferi forţa vitală pentru a ne retrezi, pentru a ne regăsi şi pentru a renaşte din osmoza istorică în care ne-am pierdut, ne-am ascuns şi ne-am risipit de-a lungul secolelor.
Autocunoaşterea interioară a fiinţei româneşti, înseamnă autopurificare şi însuşirea unei noi staturi şi noi conştiinţe existenţiale; înseamnă autodeterminare istorică, înseamnă definirea mult mai clară a „ceea ce este românesc”. Aceasta implică nemijlocit o nouă gândire, în care determinantul predominant să fie „ceea ce este românesc” şi nu „ceea ce este străin” fiinţei româneşti. Neamul românesc, urmaş al dacilor, gândeşte şi acţionează preponderent prin ceea ce vine din afara şi nu din ceea ce este fiinţa sa.
Este deci imperios necesară schimbarea paradigmei existenţiale a fiinţei româneşti, al cărei fundament să fie „ceea ce este românesc”. Este necesar, printre altele, să ne scuturăm din sincretismul cultural şi religios cu celelalte popoare pentru a decoperi filonul originar şi genuin al fiinţei şi credinţei neamului românesc.
Avem nevoie să înţelegem că noi suntem propriul nostru destin, propria noastră menire, că neliniştile şi căutările acestui popor nu vor avea nici un răspuns atâta timp cât nu se va lăsa călăuzit de propria credinţă, propria voinţă de a păşi prin istorie pe propriile picioare.
Doar aşa cele vechi vor trece şi se va înfăptui o nouă realitate, doar aşa vom avea parte de o nouă naţiune românească. Altfel, doar un miracol va mai putea salva România!
Noua Gandire Romaneasca este legata indubitabil de trecutul istoric si cultural al tarii. Filonul este acelasi, contextul este unul oarecum nou. Oare de ce Eminescu este asa de actual? Oare de ce Stefan cel Mare si Sfant a luptat pentru pastrarea credintei neamului romanesc? Un popor cu un trecut atat de zbuciumat nu va putea fi ingenunchiat. Acum suntem umiliti si badjocoriti. Dar si noi permitem asta, pentru ca suntem aproape invizibili, muti si inerti. O rabdare sisifica ce va duce undeva. Undeva, nu se stie unde, pentru ca Romania , acum, este intr-un impas existential si nu stie incotro se indreapta. Romania este in criza de perspective. Asa pare la prima vedere. Dincolo de aparentele tragice, vizibile, triste se afla resurse nebanuite: curajul de a lupta, simti si iubi romaneste. Curajul de a gandi si de a alege liber ceea ce vrei sa faci. Curajul de a impartasi celorlalti crezul tau. Curajul de a munci, de a visa si de a nu-ti pierde speranta. Romani, munciti-va pamantul stramosesc, cinstiti-va biserica -mama poporului roman-, iubiti-va familia si implicati-va , nu stati deoparte! Putem face lucruri mici, dar sa le facem constant si cat mai multi, pentru ca mai tarziu sa culegem roadele. Asa cum spunea marele artist roman Constantin Brancusi
„Ceea ce legi tu aici pe pamant – se leaga si in ceruri”, asa sa facem si noi, cu simplitate si perseverenta, in spirit liber, crestin.
Mantuitorul a spus: „EU SUNT CALEA, ADEVARUL SI VIATA” (Ioan 14, 6), deci pentru a ne mantui nu sunt mai multe cai, nu sunt mai multe adevaruri,
nu este decat o singura viata: „Eu sunt Calea – BISERICA, Adevarul –
ORTODOXIA, Viata – RAIUL”, deci, prin Biserica se afla Adevarul cel
Unul si apoi Viata cea Vesnica – Raiul.
Romanii nu trebuie sa uite tezaurul care le-a fost dat sa-l pazeasca cu strasnicie: credinta ortodoxa. In aceasta se afla toata puterea sa, toate raspunsurile si toata intelepciunea.
Frati crestini, va invit pe aceasta cale sa va inscrieti in http://www.orthodoxdirectory.net – un director cu precadere Ortodox. Pentru a va inscrie, intrati pe: http://www.orthodoxdirectory.net/submit.php si scrieti-va detaliile. este necesara inserarea codului nostru in pagina dvs. Iertare daca v-am suparat cu acest mesaj. Doresc doar sa intregesc o colectie de saituri religioase. Doamne Ajuta.