Evenimentele din decembrie ’89 au consfinţit, printre altele, începutul convertirii statusului social al unui anumit segment de populaţie din clasă muncitorească şi intelectuală, în clasă politică. Acest proces a evoluat, s-a dezvoltat extrem de bine şi continuă să evolueze în defavoarea ţării.
Politica românească este un amalgam compus din foşti muncitori, calificaţi sau nu, meseriaşi, mai mult sau mai puţin profesionişti, intelectuali, pseudo sau falşi, ne conduc acum ţara. Mulţi au rămas ceea ce au fost, iar din puţinii, cu adevărat oameni politici, mulţi sunt vânduţi intereselor anti-româneşti.
Majoritatea „oamenilor politici” îşi exercită vechile profesii prin intermediul politicii care devine astfel un pretext, o scuză. Exemplul eclatant al zilelor noastre este Traian Băsescu, fost comandant de navă. Într-o emisiune recentă de pe 10 TV aminteşte de meseria sa. „În meseria mea, un comandant de navă(…)”. Până la urmă Băsescu ce este, Preşedintele ţării sau comandant de navă? La sfârşit mai specifică: „Poate sunt deformat profesional”. Şi tabloul este complet. E clar ca profesiunea lui este cea de comandant de nava şi o desfăşoară şi acum la nivel simbolic, în detrimentul tarii.
Ce înseamnă conducerea ţării pentru Băsescu, şi pentru ceilalţi politicieni, un hobby sau o activitate conexă şi colaterală profesiei de comandant de navă? Dacă pretinde că este un om politic să se comporte ca un om politic nu ca un comandant de navă! România nu este totuşi nici o nava şi nici un echipaj şi nici expresie simbolică a altei profesii! România este mai mult de atât! România este mai mult decât locul de exercitare a profesiei oamenilor politici în timpul lor liber!
România are nevoie de oameni politici devotaţi ţării şi nu profesiei lor anterioare sau actuale, cum se întâmplă la Băsescu care încă este comandant de navă!!!
Dumnezeu să aibă milă de România!