Identitatea religiosă a unei naţiuni, este, fără doar şi poate, indisolubil legată de identitatea sa etnică şi lingvistică. În ce măsură aceste trei dimensiuni se întrepătrund şi se interrelaţionează, hărăzesc şi orientează drumul în istorie al unui neam? Această întrebare este adresată neamul nostru românesc.
A. D. Xenopol punea la temelia existenţei şi dăinuirii neamului, unitatea lingvistică. În această unitatea ne-am identificat, ne-am regăsit şi ne-am tras forţele de-a lungul veacurilor. Contextul istoric actual în care trăim reprezintă însă semnul că această unitate nu mai este suficientă, că avem nevoie de un salt de calitate, de o altfel de unitate pentru a putea dăinui ca popor.
Creştinismul, cu precădere Ortodoxia, este adânc înrădăcinat în structura genetică a neamului românesc şi constituie un alt fundament al existenţei româneşti. Formal, a fi român înseamnă a fi ortodox, dar la nivel de fond ce însemnă a fi român? Problema formelor fără fond este veche de mai bine de un secol, iar în zilele noastre a atins o intensitate care frizează absurdul şi pare a fi irezolvabilă. Ortodoxia înmagazinează energii şi valori transfiguratoare care însuşite şi mărturisite, ar putea recrea şi remodela chipul naţiunii române.
Dacă o etnie se identifică cu o anumită religie, atunci respectiva etnie ar trebui să fie expresie tangibilă a esenţei religiei, atunci ar trebui ca planul uman şi cel religios să se integreze şi să se contopească într-o singură fiinţare şi identitate. Religia trăită izolat, pe un plan separat de cel social-politic, şi pe un plan exclusiv individual este extrem de sterilă şi uşor de biruit. O naţiune religioasă este destabilizată prin destabilizarea şi coruperea religiei. Ameninţările care erodează sufletul religios al unei naţiuni, sunt semnele unui „război religios nevăzut”. Acest război este Total în veacul acesta.
În ce măsură identitatea etnică românească este atât de puternică, încât să constituie o forţă umană şi social-politică capabilă să transforme existenţa şi destinul românesc?
Românii care ne conduc şi ne distrug neamul, sunt în marea majoritate ortodocşi. Ortodoxia lor este evident dihotomică, inconciliabilă, este o formă diabolică de amăgire a neamului. Dar oare ortodoxia majorităţii românilor nu este identică cu a lor, o formă fără fond? Puţinii mărturisitori ai ortodoxiei au nevoie sprijinul majorităţii pentru ca biruinţa lor să fie trainică şi durabilă. Marii voievozi români au biruit deoarece au avut sprijinul mulţimii care au împărtăşit acelaşi crez şi aceeaşi speranţă.
Aşadar, unitatea lingvistică, are nevoie de sprijinul unităţii creştin-ortodoxe, care este de fapt primul şi cel mai important pilastru al neamului românesc. Rolul şi importanţa acestei unităţi constă în acela că forţa creştin-ortodoxă poate deveni o forţă social-politică extrem de puternică şi eficientă. Doar prin descătuşarea acestei forţe vom schimba faţa României. Doar prin susţinerea conştiinţei lingvistice, printr-o conştientizare a naţiunii ca un întreg organic şi unitar ortodox, putem spera într-o Românie nouă.
Războiul religios subtil în care naţiunea este angrenată, parşiv şi irevocabil, de către puteri mai mult sau mai puţin oculte, poate fi combătut doar prin forţa credinţei. Situaţia actuală a României este consecinţa acestui război nevăzut. Este necesar, chiar imperios, să conştientizăm că suntem chemaţi la un altfel, dar mult mai important decât în trecut, de Război Sfânt. Războiul Sfânt al naţiunii a ajuns poate în faza terminală.
Haosul şi destabilizarea care domnesc în zilele noastre sunt semnul şi semnalul că este timpul unei mari treziri şi reacţii naţionale. Încotro doreşte neamul românesc să se îndrepte?
http://www.ecatterina1.com/?p=694
chiar nu pune nimeni la eendoial? eens??i ini?iativa Bor de a cosnurti o catedral? a me2ntuirii neamului een secolul XXI (cred c? modernizau sute, mii de ?coli/gr?dini?e sau spitale cu ace?ti bani) nu vi se pare a fi rezultatul unei ge2ndiri total anacronice, str?in? cerin?elor, problemelor reale (ex. foametea, s?r?cia rezultate din educarea copiilor een spiritul ?vreau s? am?, cine nu se descurc?,pa !etc etc) cu care se confrunt? jum?tate din pop. lumii (ca s? fiu indulgent)? am citit eentr-o biseric? motiva?iile Bor pentru o astfel de construc?ie ?i am fost foarte surprins s? g?sesc, printre altele, urm?toarea justificare: toate marile ora?e europene au o catedral?. mda, acele catedrale au fost cosnurtite acum 6-8 secole, ce2nd anumite idei UMPLEAU via?a de zi cu zi a oamenilor. een fine, ca s? conchid:eencepe2nd cu anii b480, lumea iar a eenceput s? uite