Mila U.E. și Mila Domnului

Începând din decembrie ’89 România fusese invadată de ajutoare umanitare occidentale. Nu e de mirare, dat fiind că imaginea pe care o oferea țara noastră era una de sărăcie lucie, foamete, boli și mizerie. Acel stadiu incipient al nou-născutei pseudodemocrații a fost depășit în aparență. Al doilea salt „calitativ” s-a produs în 2007 prin aderarea democratică, prin referendum național la Uniunea Europeană. Morala? Ajutoarele umanitare s-au transformat în fonduri europene, rambursabile sau nerambursabile. O subtilitate foarte perversă a celor din spatele U.E. și un blestem în plus pentru românul de rând.

Acea imagine decembristă a României o putem regăsi aievea în zilele de astăzi, ca și cum nici nu ar fi trecut 21 de ani. Există totuși câteva diferențe majore, față de situația de atunci, care adâncesc total dihotomia dintre stat și cetățeni și anume: moguli și politicieni super bogați, politizarea statului, nepotism politic, corupție irecuperabilă pe de o parte și sărăcie tot mai acută, destabilizare socială și națională, și milioane de români plecați peste hotare. Și ar mai fi multe de spus.

La toate acestea se mai adaugă și „Criza”. Aceasta a scos la lumină adevărul că fără fondurile europene nu se mai poate face nimic în România. Țara noastră este îndatorată cu cel puțin 80 miliarde de euro și nu știm, deși ne imaginăm unde ar fi dispărut de fapt, unde s-au scurs acești bani și continuăm să ne îndatorăm și de la FMI pentru a avea salarii și pentru a supraviețui.

Ajutoarele sau Fondurile europene ne dau impresia că suntem în Europa și că se întâmplă ceva bun, dar în realitate trăim din mila Lor și pe zi ce trece devenim tot mai iobagi și înstrăinați în propria țară.

Mila U.E ne menține națiunea pe linia de supraviețuire. Când Mila U.E. nu va mai funcționa, Mila Domnului ne va salva sau de fapt reușim să supraviețuim ca neam și țară numai datorită faptului că doar Mila Domnului funcționează?