Prin românitate înţeleg neamul românesc (în primul rând ca etnie şi apoi ca cetăţenie) , manifestarea sa existenţială (limbă, folclor, cultură etc.) şi nu în ultimul rând spaţiul dăinuirii sale. Prin intelectualitate înţeleg totalitatea intelectualilor români de bunăvoinţă care şi-au dăruit întreaga energie, şi-au sacrificat reputaţia, privilegiile şi beneficiile statusului lor social pentru salvgardarea şi promovarea românităţii. Din acest punct de vedere, o astfel de intelectualitate nu mai există în zilele noastre, decât în forme disparate, răzleţe şi fără forţă de impunere la nivel naţional.
Intelectualitatea este un pilastru necesar în evoluţia pozitivă a neamului românesc. Fără intelectualitate, orice salt evolutiv se află în voia forţei brute şi instinctive a omului de rând, ori la cheremul intereselor machiavelice ale clasei politice aservite intereselor străine. Omul de rând evolueză social prin revolte şi răscoale, iar clasa politică prin dominare, control, asuprire, oprimare.
Intelectualitatea are menirea de a evolua prin raţiune şi cultură, şi de a insufla tuturor, indiferent de apartenenţă, acest dar.
Fără intelectualitate România nu ar mai fi fost aşa cum o cunoaştem şi fără intelectualitate România zilelor noastre va fi altfel decât şi-au dorit-o cei ce au luptat pentru ea şi altfel decât ne-o dorim noi.
Două atribute fundamentale ale intelectualităţii sunt libertatea şi autonomia. Păcatul capital al intelectualităţii de azi este politizarea. Acest fapt grav a decredibilizat intelectualitatea şi implicit a privat-o de autonomie şi libertate.
Intelectualitatea de azi este o orientare politică altfel exprimată. În acest mod a devenit străină şi distantă de idealurile românităţii, situându-se într-o dimensiune total opusă celei pentru care a fost consacrată de istoria neamului românesc.
Disoluţia intelectualităţii româneşti a început în era comunismului şi a intrat în colaps după decembrie ’89. Simbioza cu politica degenerată şi imoralitatea deşănţată a unor promisiuni de bunăstare personală a fost şi este fatală. O intelectualitate îndobitocită politic a făcut ca România să devină un animal sălbatic, iraţional, îmblânzit de un sistem politic nemilos. Adevărat este că ar fi foarte greu să ne imaginăm miracolul unei recalibrări spre românitate a intelectualităţii. Totul pare să se fi pierdut iremediabil.
Există însă o speranţă şi aceasta se numeşte intelectualitatea ascunsă, anonimă, care creşte neauzită şi răbdătoare în pământul acestui neam românesc.