Poporul (sau naţiunea) şi statul sunt două realităţi diferite? Dacă privim lucrurile prin prisma istoriei şi a situaţiei actuale, nu numai că sunt diferite, dar şi antagonice. Statul înseamnă putere (în virtutea instituţiilor sale militare şi poliţieneşti) şi stăpânire. Statul este cel care decide soarta poporului. Statul este o castă politică intangibilă, cu drept deplin putere, căreia nu i te poţi opune, împotriva căreia nu poţi lupta, altfel eşti considerat un anarhic, un antisocial. Funcţia de a guverna a statului este echivalentă cu funcţia de a stăpâni, de a fi patronul naţiunii.
Din această cauza cele două forţe se opune una alteia, generând o continuă stare conflictuală. Prima forţă, naţiunea, îşi apără şi revendică interesele în opoziţie cu casta politică statală, care este motivată de lăcomia de câştig nelimitat şi de putere indiscutabilă.
Din perspectivă idealistă, statul, adică instituţiile de administrare şi de conducere, ar trebui să reprezinte modalitatea de autoguvernare şi de autodeterminare a naţiunii. Este cea mai autentică soluţie conceptuală prin care se poate restabili echilibrul în societate.
Naţiunea este statul, dar de cele mai multe ori statul nu mai este şi nu mai reprezintă naţiunea.